Pe 19 ianuarie, sătmăreanul Emanuel Gyenes a dus din nou drapelul României, la cel mai înalt nivel în motorsportul mondial. El a terminat pe locul 23 în clasamentul general, cea mai dură ediție saudită a Raliului Dakar. Nu au fost tocmai 1001 de nopți în Deșertul Arab, însă au fost aproximativ 8000 de kilometri – parcurși în doar două săptămâni – care ar putea spune tot la fel de multe povești captivante, despre fiecare concurent în parte, care a avut curajul să ia parte la aventura supremă.

Dakar 2024 a debutat pe 5 ianuarie, cu un Prolog scurt, de încălzire, prilej bun de acomodare cu noul roadbook electronic. Pe parcursul celor 12 etape, Mani a trecut prin tot ce are Arabia Saudită mai frumos de văzut, dar și prin unele dintre cele mai mari provocări. De exemplu, etapa ‘”48h Crono”, din Empty Quarter (deșertul Rubʿal-Khali) a fost o altă noutate introdusă în ediția din acest an. Din totalul de 625 kilometri, Mani a parcurs 428 în prima zi, (până să fie cu toții opriți în traseu, la ora 16:00, în cea mai apropiată tabără) și s-a bucurat de dune cu nisip tare, în a doua parte a etapei a șasea.

”Au fost unele dintre cele mai mari dune în care am mers în viața mea. Nu este deloc ușor în Empty Quarter cu acele lacuri secate și dune cât munții, însă este frumos când ai nisip tare.”

a spus Mani Gyenes #34

Pe timpul nopții, concurenții au fost împărțiți în 7 bivuacuri mai mici, în funcție de locul în care se aflau pe traseu, când organizatorii au pus punct primei părți ale etapei 6, 48h Chrono. Emanuel Gyenes a înnoptat în bivuacul D, după o sesiune de povestiri cu alți aventurieri din concurs, la un “foc de tabără” în Empty Quarter, alături de motocicletele și mașinile lor, precum beduinii alături de caii sau cămilele lor. Această etapă, cu un format de 48 de ore, nu doar că a ridicat nivelul de dificultate al întregii experiențe, ci și a și revigorat spiritul pur al aventurii supreme, aducând laolaltă piloții în jurul focului, un act primordial de socializare în conştiința umană. Pe 12 ianuarie, etapa s-a încheiat în Riyadh, unde o parte dintre concurenți s-au bucurat de confortul unei camere de hotel și de ziua de odihnă, a doua zi, 13 ianuarie.

• 

• 

• 

• 

Regatului Arabiei Saudite – ținutul fermecător unde s-a desfășurat și în acest an raliul Dakar – este foarte ofertant, atât în privința frumuseților naturale, cât și în materie de provocări; iar concurenții au gustat din plin, din ambele, în prima jumătate a competiției supreme din motorsport. Din 137 piloți care au luat startul în debutul inițial, 19 dintre aceștia și-au văzut visul spulberat, precum dunele în timpul unei furtuni în deșert. Atleți cu nume sonore în plan internațional, precum Lorenzo Santolini (Sherco Rally Factory), Sam Sunderland (Red Bull GasGas Factory Racing), Skylar Howes (Monster ENergy Honda Te-am) sau Joan Barreda Bort (Hero Motorsports Te-am Rally) au fost nevoiți să cedeze în fața mărețului Deșert Arab. Însă nu și românul nostru, care a dus mai departe în concurs atât numele lui, cât și al țării noastre.

Deși s-a luptat cu o răceală foarte pronunțată încă din etapa a 4-a, a folosit un sistem de navigație nou introdus, digital – care a presupus adaptare din viteză, (care a avut și câteva probleme tehnice) – oboseală acumulată, din cauza specificului categoriei fără asistență tehnică, el fiind nevoit să aibă grijă singur și de el și de motocicletă, cu toate acestea și multe altele, doar de el știute, românul nostru a încheiat prima săptămână cu o clasare foarte bună, în top 25 la general și pe 13, la Rally2.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

După ziua de pauză, din Riyadh (capitala Arabiei Saudite) s-a mers către AlUla, cu probe speciale de peste 400 de kilometri în fiecare zi. Traseul a devenit și mai dur din pricina trecerii prin multe dune sparte, canioane și albii secate, unde nisipul acoperă pietrele, zone cu iarba-cămilei și foarte mult praf. Etapa 11, din 18 ianuarie, a arătat mai mult ca o zi de Red Bull Romaniacs (hard enduro) și mai puțin de rallyraid. Chiar îmi spuneam în sinea mea: “Să fie oare de vină vizita lui Martin Freinademetz – creatorul Red Bull Romaniacs – la Dakar?… 🙂 Ce bine că Mani este Expert în așa ceva!”

“Au fost foarte multe pietre! Când crezi că poate va deveni puțin mai ușor pe măsură ce ne apropiem de finiș, avem o etapă ca asta. Tehnica din enduro și hard enduro mi-au fost de mare ajutor astăzi. Mâine, îmi doresc să ajung la finiș și să mă bucur de ultimii 326 km.”

a spus Mani la sfârșitul etapei 11

• 

• 

• 

• 

• 

În ediția din acest an, la fel ca și în 2023, Mani Gyenes, împreună cu alți doi concurenți au avut misiunea de a îndruma începătorii și de a le împărtăși din vasta lor experiență, cu prețul de a nu puncta la această categorie…Totuși, organizatorilor le-a venit ideea de a-i motiva altfel și au lansat o provocare între cei trei ambasadori, la finalul căreia, Legenda noastră din Dakar – Mani Gyenes – a fost cel care a câștigat trofeul dedicat celui mai rapid ambasador!

• 

• 

• 

• 

• 

Aceasta a fost a șasea oară când pilotul pilotul din Satu Mare a concurat fără asistență tehnică și a doua oară când, datorită rezultatelor a fost numit ambasador al categoriei și a punctat doar la general și Rally 2. La general a încheiat raliul pe locul 23, în timp ce la Rally2 – clasamentul piloților privați – s-a clasat pe 11. Mai mult decât atât este al 12-lea Dakar pe care legendarul Mani îl încheie și este a doua oară când ajunge pe locul 23 la finiș în Arabia Saudită, egalându-și performanța din 2021.

Mani Gyenes ne face mândri pe oriunde trece. Este un om valoros, dar foarte modest, un pilot talentat și experimentat. Datorită eforturilor și consecvenței, a determinării și forței interioare care îl caracterizează, a ajuns un simbol al României. Suntem norocoși și mândri să te avem, Mani!

Dacă doriți să-l întâmpinați pe Mani Gyenes așa cum se cuvine și să obțineți un autograf sau să faceți o poză el, îl puteți aștepta în aeroportul Otopeni, duminică, 21 ianuarie, ora 13.30, când va reveni în țară, cu o cursă din direcția Paris.

• 

• 

• 

• 

• 

“Am terminat cu bine Dakar 2024! Mă bucur sincer că s-a terminat! A fost o ediție foarte grea. Încă de la început am avut un ritm bun, nu am făcut greșeli majore, doar mici greșeli de navigație în prima săptămână, iar în a doua am ratat un waypoint și a trebuit să mă întorc 4 kilometri să-l marchez. Sunt foarte mulțumit de rezultat, locul 23 la general și 1 la ambasadori. A fost un Dakar bun. Nu am avut probleme tehnice, motocicleta fiind nouă a mers foarte bine până la sfârșit. Mulțumesc partenerilor care m-au ajutat să fiu aici! Mulțumesc familiei și tuturor celor care m-au susținut, care au lăsat mesaje în social media!”

Emanuel Gyenes (#34, Autonet Motorcycle Team)

***Ce este Empty Quarter? (sau Rub’ al Khali, în limba arabă)***

• este cel mai vast deșert din sudul Peninsulei Arabe, reprezentând cea mai mare parte a Deșertul Arab, care ocupă aproape toată peninsula, restul suprafeței (bucăți mai mici) fiind pe teritoriile Yemenului, în Oman și în Emiratele Arabe Unite. Rub’ al Khali reprezintă, totodată, cea mai vastă întindere de nisip neîntreruptă, din întreaga lume (650.000km pătrați, aproape cât Franța. Anumite zone pot avea parte de perioade secetoase care să țină mai mult de 10 ani!
• peisajele sale, de o frumusețe magică – dată de orizonturile fără margini, dar cu resurse de apă infime, (doar câteva oaze idilice cu palmieri din loc în loc), temperaturi foarte ridicate, dar și un labirint de dune, din care nu mai ieși viu, dacă te aventurezi fără un ghid – au atras de-a lungul timpului mulți aventurieri, în încercarea de a-l traversa și de a-i supraviețui. Abia în secolul 20, în anul 1930, Omani Sheikh Saleh bin Khalut și exploratorul britanic Bertram Thomas au înregistrat oficial prima traversare a Rub’ al Khali, după care, marele explorator Harry St. Philby, l-am traversat călare pe cămilă. El și-a notat în detaliu, nu numai toate peisajele întâlnite în cale, ci și zbuciumul mental și fizic la care a fost supus în periplul său. El este cel care a popularizat denumirea de “Empty Quarter”, susținând că acesta era termenul folosit de beduinii care locuiau acolo, datorită vastității sale, în mare măsură teren gol, aproape nepopulat (singurele așezări umane fiind cele câteva triburi de Beduini, suflete curajoase și tradiționaliste, care ocupă regiunea și în prezent).
• există o legendă potrivit căreia, în Empty Quarter ar fi existat, cândva un oraș pierdut – Ubar – cel pe care Philby plecase să îl descopere. Se spune că ar fi acoperit de nisip, distrus de o catastrofă naturală, sau, după cum spune legenda, distrus de către Dumnezeu, pentru a-i pedepsi pe oamenii răi care locuiau în el.
• T. E. Lawrence, ofițerul britanic renumit pentru rolul său decisiv în Revolta Arabă împotriva Imperiului Otoman, din timpul Primului Război Mondial, a supranumit orașul Ubar drept “Atlantida Nisipurilor” – un oraș, a scris el, “de o incomensurabilă bogăție, distrus de Dumnezeu din cauza aroganței (n.e.locuitorilor), înghițit pe vecie de nisipurile deșertului Rub’ al Khalid.” Dacă nu ați vizionat deja filmul istoric “Lawrence al Arabiei”, vi-l recomand cu caldură.
• ocupă un loc special în conștiința Saudită, deoarece, aici și-a montat tabăra fondatorul și primul monarh al Arabiei Saudite – Regele Abdulaziz bin Abdulrahman Al-Saud, înainte de a captura Riyadh-ul de la familia rivală, Al-Rashid, în 1902, stabilindu-și astfel, supremația regiunii Najd, din centrul Arabiei.

Articol de: Maria-Teodora Secul